RomaniaCumTeDorim.MyForum.ro

florin · Administrator Data inscrierii: 05/Sep/2007 Mesaje: 114

www.HaiRapid.go.ro

www.AfaceriBune.go.ro

www.AfaceriBune.home.ro

www.Desktop.go.ro

www.CasaBucuresti.go.ro

www.CasaBucuresti.home.ro

www.RomaniaCumTeDorim.home.ro

www.DaciaCeaMare.go.ro

www.Emagazin.go.ro

www.RomaniaCumTeDorim.go.ro

www.rockthehouse.go.ro

Românii

Popoare din Occident, cultivând de atât de îndelungatã vreme, departe de barbarie, artele pãcii, pãstraþi pururea o recunoscãtoare amintire naþiunilor orientale care, aºezate la hotarele Europei, v-au acoperit ºi v-au adãpostit de revãrsarea tãtarilor, de armiile turceºti [...].
Popoarele acestea au oprit adeseori în loc barbarii, i-au hãrþuit adesea. Învinse chiar ºi tot vã erau de folos, tocind furia duºmanilor lui Dumnezeu prin suferinþele ce le-ndurau.
Cum oare sã numesc România ? [...] milioane de oameni de aceeaºi limbã, de aceeaºi rasã, una din marile naþiuni ale lumii trecea neobservatã. De ce ? Într-asta stã chiar rãul nefericirii lor ; aflaþi în bãtaia valurilor unei mãri furioase, alcãtuitã din nenumãrate popoare, stãpânii schimbându-se într-una, oboseau ochii celui ce-i urmãrea, tulburându-i privirea cu aparenta lor mobilitate. Contemplându-le istoria te simþeai ameþit ºi, întocmai cãlãtorului care, stând pe malul Dunãrii ºi privindu-i curgerea tumultoasã, ar dori sã desluºeascã, sã prindã, sã numere fiece val revãrsându-se peste alt val, apoi ostenit, descurajat, ºi-ar întoarce privirea, deplângându-ºi inutila sforþare.

Valurile de pe faþa apei se schimbã neîncetat, dar nu ºi adâncul. România — de la Traian ºi pânã-n zilele noastre — a rãmas credincioasã ei însãºi, statornicã în geniul sãu originar. Popor nãscut pentru a suferi, natura l-a înzestrat cu douã daruri ce-l fac sã dãinuie : rãbdarea, supleþea, fãcând laolaltã ca, deºi îngenuncheat, sã-ºi înalþe necontenit fruntea. Nu asemuiþi aceastã þarã cu monumentele romane, ori cu drumurile eterne ce-i brãzdeazã cuprinsul. Ci mai curând cu trãinicia ºi mlãdioasa rezistenþã a digurilor care înfruntã oceanul ; din granit dacã ar fi fost, apele le-ar fi smuls.
Fondul acestei rezistenþe nu stã în sumbra acceptare a rãului [...]. Românul [...] pãstreazã neºtirbit tot ceea ce i-au lãsat strãbunii : portul, moravurile, limba ºi mai cu seamã marele lor nume de Români ! Nobleþe prea bine doveditã. Limba lor e întru totul latinã *. Laboriosul geniu al rãbdãtoarelor legiuni care-au împânzit lumea cu lucrãrile lor supravieþuieºte în aceastã mare colonie a imperiului. Colonul italian s-a cãsãtorit cu fiica ºi cu sora dunãreanului ; dar elementul dintâi e cel predominant în acest amestec [...] Valahul [...] are statornicia, îndãrãtnicia legiunilor antice.

Suferinþele neînchipuite ale acestui popor, mai ales asprele ºi violentele schimbãri care i-au zguduit soarta, n-au împiedicat câtuºi de puþin poezia sa sã înfloreascã. În artã a zãmislit suspine, melodii duioase, de un farmec întristãtor. Ca orice popor de origine italianã, e sensibil la culoare. Bisericile, îndeosebi la românii transilvãneni, sunt toate zugrãvite de mâna meºterilor þãrani. Paturile le sunt de asemenea zugrãvite, precum ºi ºeile ºi jugul vitelor. Lada pe care fata o aduce-n zestre, sumanul pe care singurã ºi-l împodobeºte, vãdesc în motivele lor ornamentale asemãnarea cea mai izbitoare cu vechile mozaicuri romane.
Dansurile sunt de asemeni romane, dupã cum jocurile sunt cele din antichitate. E un popor elegant, cu uºurinþã în exprimare ºi care vorbeºte de minune. Nici o diferenþã de limbaj între þãran ºi omul cultivat ; la drept vorbind, e ca ºi în Italia — nu existã popor de rând — sau, pentru cine susþine cu absolut orice preþ cã existã, eleganþa ºi distincþia se aflã mai cu seamã la þarã [...]

Plãcuta lor ospitalitate întâmpinã, cautã, îndatoreazã strãinul. În multe þinuturi valahe existã miºcãtorul obicei de a se pune la marginea drumului vase pline cu apã pentru cãlãtorul ce-ar putea trece. Intraþi în coliba aceasta. O iubită frumoasã, care toarce, vã iese în întâmpinare, vã dã bunã ziua cu gingãºie în fermecãtoarea ei limbã strãveche. Lasã totul la o parte, se osteneºte, vã primeºte aºa cum ar face o fiicã sau o sorã întâmpinându-l pe fratele cel drag întors acasã. Dã fuga la fântânã ºi, dupã vechea datinã, îþi aduce apã ne-nceputã ** apã limpede de care nimeni nu s-a atins. Dupã ce te-ai spãlat pe mâini, îþi întinde un ºtergar strãlucitor, cusut cu fluturi de aur, pe care l-a lucrat pentru nuntã, pentru a împodobi gâtul celui iubit. Te îmbie cu tot ce are, cu smântâna cea mai bunã, cu poamele pãstrate pentru fiul care lipseºte [...].
„Ah ! dacã omul meu ar fi acasã, v-ar îndruma aºa cum trebuie ; v-ar sluji de cãlãuzã. Dar e departe, în munþi„. „De ce aºa departe ?„ „Vai ! N-aº fi vroit sã spun... Stãpânul e tare hain ; ºi nu putem plãti darea, dacã nu mânãm vitele sã pascã departe, sus la munte, pe pãmânturile fãrã stãpân... Pe de-asupra a mai nãvãlit ºi strãinul, ne-a furat nutreþul ; vaca, biata de ea, s-a hrãnit peste iarnã cu scoarþa copacilor... Ne-au ucis boii ; ca sã arãm, a trebuit sã tragem în jug chiar noi„.

Prea dureroasã poveste, atât de des întâmplatã. Apãsãtoare fatalitate !... Stãpânul s-a schimbat, dar nenorocirea nu. Pe vremuri, cirezi nenumãrate, milioane de oi, de boi treceau Dunãrea drept tribut. Astãzi rãmân în þarã, dar numai în folosul stãpânului. Cu ce s-a ales þãranul dintr-asta ? Ordinea a pãtruns în administraþie, fiscul numãrã mai bine... îl stoarce mai bine pe plugar. În dreptul þãranului care nu putea sã plãteascã, fiscul trecea pe registru : A fost supus la cazna ardeiului. Nenorocitul, pus pe plitã, deasupra unui grãtar încins ºi acoperit cu ardei, era þinut aºa douãzeci de minute. îndată ce se învineþea, i se zbârlea pãrul ºi era aproape mort, era dat de-o parte, fiind socotit neplatnic sau, pentru a spune ca perceptorul : „Scuturat, tuns chilug ºi stors pânã la piele„.

Oameni aparþinând oricãrei naþiuni, indiferent ce vederi aþi împãrtãºi, citiþi frumoasa ºi aleasa proclamaþie a revoluþiei valahe de la 1848 ; luaþi aminte la moderaþia de necrezut, la îndurarea de care a dat dovadã, la cruþarea cu care i-a îmbrãþiºat pe toþi ; ochii, sunt încredinþat, vi se vor umple de lacrimi, nu veþi putea ajunge pânã la capãt.Dar revoluþia aceasta atât de blândã e adânc înrãdãcinatã. S-a întipãrit în inima poporului ºi nu va mai fi scoasã de-acolo.

NOTÃ : Fragmentele alese fac parte dintr-o lucrare publicatã de Jules Michelet în 1853 : Principatele dunãrene. Doamna Rosetti. Alãturi de alte extrase din lucrãrile istoricului francez, ele vor vedea lumina tiparului, în versiune româneascã, în cadrul unui volum de Pagini alese, în curs de apariþie, la Editura Minerva (titlul ºi subtitlurile aparþin redacþiei revistei Magazin istoric).
http://gk.ro/sarmizegetusa/

animalplanet2 · Trimis: 26/07/2012 07:38 Titlul subiectului:

This post is for real smart people! Thanks.