RomaniaCumTeDorim.MyForum.ro

florin · Administrator Data inscrierii: 05/Sep/2007 Mesaje: 114

www.HaiRapid.go.ro

www.AfaceriBune.go.ro

www.AfaceriBune.home.ro

www.Desktop.go.ro

www.CasaBucuresti.go.ro

www.CasaBucuresti.home.ro

www.RomaniaCumTeDorim.home.ro

www.DaciaCeaMare.go.ro

www.Emagazin.go.ro

www.RomaniaCumTeDorim.go.ro

www.rockthehouse.go.ro

Religia dacilor

Asupra religiei daco-geþilor, informaþiile cele mai ample le-a lãsat Herodot.
"Iatã în ce fel se socot ei nemuritori: credinþa lor este cã ei nu mor, ci cã cel care piere se duce la Zamolxis – divinitatea lor – pe care unii îl cred acelaºi cu Gebeleisis. Tot în al cincilea an aruncã sorþii, ºi întotdeauna pe acel dintre ei pe care cade sorþul îl trimit ca solie la Zamolxis, încredinþându-i de fiecare datã toate nevoile lor.
Trimitere solului se face astfel: câþiva dintre ei, aºezându-se la rând, þin cu vârful în sus trei suliþe, iar alþii, apucându-l de mâini ºi de picioare pe cel trimis la Zamolxis, îl leagãnã de câteva ori ºi apoi, fãcându-i vânt, îl aruncã peste vârfurile suliþelor. Dacã, în cãdere, omul moare strãpuns, rãmân încredinþaþi cã zeul le este binevoitor; dacã nu moare, atunci îl învinuiesc pe sol, hulindu-l cã este un om rãu; dupã ce aruncã vina pe el trimit dupã un altul. Tot ce au de cerut îi spun solului cât mai e în viaþã. îndată ce tunã ºi fulgerã, tracii despre care este vorba trag cu sãgeþile în sus, spre cer, ºi îºi ameninþã zeul, cãci ei nu recunosc vreun alt zeu afarã de al lor".
Dupã descrierea acestui sacrificiu ritual, Herodot vorbeºte despre Zamolxis:
"Dupã câte am aflat de la elenii care locuiesc în Hellespont ºi în pont, acest Zamolxis, fiind om ca toþi oamenii, ar fi trãit în robie la Samos ca sclav al lui Pythagoras, fiul lui Mnesarhos. Apoi, câºtigându-ºi libertatea, ar fi dobândit avuþie multã ºi, dobândind avere, s-a întors bogat printre ai lui. Cum tracii duceau o viaþã de sãrãcie cruntã ºi erau lipsiþi de învãþãturã, Zamolxis asta care cunoscuse felul de viaþã ionian ºi moravuri mai alese decât cele din Tracia, ca unul ce trãise printre eleni ºi mai ales alãturi de omul cel mai înþelept al Elladei, lângã Pythagoras, a pus sã i se clãdeascã o salã de primire unde-i gãzduia ºi îi ospãta pe cetãþenii de frunte; în timpul ospeþelor, îi învãþa cã nici el, nici oaspeþii lui ºi nici urmaºii lor în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãþile. În tot momentul cãt îºi ospãta oaspeþii ºi le cuvânta astfel, pusese sã i se facã o locuinþã sub pãmânt. Când locuinþa fu gata se fãcu nevãzut din mijlocul tracilor, coborând în adâncul încãperilor subpãmântene, unde stãtu ascuns vreme de trei ani. Tracii furã cuprinºi de pãrere de rãu dupã el ºi-l jelirã ca pe un mort. În al patrulea an se ivi însã iarãºi în faþa tracilor ºi aºa îi fãcu Zamolxis sã creadã în toate spusele lui".

Descoperirile arheologice ºi studiile recente au adus textului lui Herodot completãri ºi rectificãri.
Cã Zamolxis ar fi fost la origine întemeietorul unui cult iniþiatic ºi mistic, un personaj istoric real, un taumaturg ºi un reformator care ulterior a fost divinizat, este o ipotezã acceptabilã. Diodor din Sicilia îl situeazã alãturi de ceilalþi doi mari întemeietori de religii ai omenirii, Zarathustra ºi Moise. Cã ar fi fost un sclav al lui Pitagora – este însã o legendã naivã, repetatã ºi de Strabon (VII, 3, 5) ºi respinsã chiar de Herodot, care era convins cã "acest Zamolxis a trãit cu multã vreme înaintea lui Pythagoras" (IV, 96). Iar V. Pârvan, respingând aceastã legendã, considerã integral greºitã ideea grecilor cã daco-geþii ar fi fost adepþii teoriei pitagoreice a tempsihozei.
Dar o asemenea legendã s-a putut naºte tocmai pentru cã anticii greci credeau cã au sesizat asemãnarea dintre Pitagora ºi Zalmoxis, atât în ce priveºte doctrina, cât ºi practicile cultului. Daco-geþii credeau într-o existenþã fericitã dupã moarte; nu, propriu-zis, în "nemurirea sufletului", cãci nimic nu ne îndreptãþeºte sã presupunem cã ar fi cunoscut ideea de "suflet", în sens spiritual. "Nu poate fi vorba de o concepþie superioarã de prelungire ori transformare a vieþii, în formã spiritualã, ca suflet perfect imaterial, ci numai de o trãire fãrã de sfârºit, deplin conºtientã ºi identicã celei pãmânteºti, cu deosebirea cã se adãugau fericirile unei îndestulãri desãvârºite, cu toate bunãtãþile" (I. I. Russu).
Privitã sub raportul practicilor de cult, religia daco-geþilor era o religie iniþiaticã ºi mistericã. Pentru aceastã religie, caracteristic era actul iniþiatic al retragerii temporare în ceea ce semnifica "cealaltã lume", ºi anume, într-o locuinþã subteranã sau într-o grotã. De asemenea, semnificative pentru concepþia religioasã ºi practicile cultice geto-dacice – ºi din nou confirmate de Herodot – erau ºi banchetele rituale ale asociaþiilor religioase secrete pe care le formau iniþiaþii. Aceste practici de cult sunt atestate în lumea tracilor din sudul ºi nordul Dunãrii.
Aºadar, daco-geþii credeau cã atât cei iniþiaþi cât ºi uraºii lor chiar (cu alte cuvinte: oaspeþii chemaþi de Zamolxis la ospãþul ritual), "nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trãind de-a pururea, vor avea parte de toate bunãtãþile". Aceastã credinþã într-o post-existenþã în tipare resurse analoage vieþii terestre – credinþã pe care o întâlnim ºi la egipteni, la perºi, la celþi sau la germani – dovedeºte nivelul superior al gândirii religioase a daco-geþilor.
Religia lor era politeistã, - la fel ca religia tuturor popoarelor indo-europene. Era adorat în Dacia ºi un zeu al rãzboiului (echivalentul lui Ares sau Marte), cãruia – dupã mãrturia lui Iordanes – geþii îi jertfeau prizonieri prinºi în rãzboi, "socotind cã zeul rãzboaielor trebuie împãcat prin vãrsare de sânge omenesc". De asemenea, acestui zeu – întocmai ca la celþi – i se jertfeau primele prãzi de rãzboi: "lui i se atârnau pe trunchiurile arborilor prãzile de rãzboi cele dintâi".
Ca divinitãþi feminine, se pare cã daco-geþii aveau ºi o zeiþã a focului vetrei, a focului sacru, - deci învestitã cu semnale asemãnãtoare celor ale Vestei la romani. Mai certã pare existenþa la daci a unei zeiþe Bendis, zeiþa Lunii, a pãdurilor ºi farmecelor, a vrãjilor,menþionatã ºi de Herodot ºi Strabon, corespunzând deci Artemidei grecilor ºi Dianei romanilor; imaginea ei (presupusã) apare în mai multe reprezentãri plastice descoperite pânã în prezent. Lexiconul grec dintr-o epocã târzie menþioneazã printre zeiþe ºi pe soþia lui Zamolxis, cu nume identic celui al soþului ei.
O singurã datã numit de autorii antici (ºi anume de Herodot) apare Gebeleizis, zeul furtunii ºi al fulgerului. Probabil cã la început Gebeleizis fusese un zeu al cerului. De cultul lui era legat ºi ritul tragerii cu arcul în nori în timpul furtunii – dar nu pentru a-l "ameninþa" pe Gebeleizis, ci desigur cã pentru a speria puterile demonice – Pânã la urmã, printr-un sincretism religios, Gebeleizis a ajuns sã fie confundat (la o datã imprecizabilã) cu Zamolxis, contopindu-li-se atributele.
Zamolxis însã, divinitatea chtonianã, a rãmas – cel puþin, începând din secolul lui Herodot – divinitatea supremã a daco-geþilor. Dupã unii autori, "Gebeleizis îi disputa domnia asupra împãrãþiei umbrelor. În virtutea anumitor schimbãri survenite în religia lor, o parte dintre geto-daci începuserã sã creadã cã la Gebeleizis ºi nu la Zamolxis merg cei care pãrãsesc societatea pãmânteascã". Alþi autori admit cã "cele douã divinitãþi, iniþial distincte, sã se fi contopit; dar nimic nu ne îndreptãþeºte sã-l transformãm pe Zamolxis, zeu suprem, într-o divinitate urano-solarã".
Concluzia cea mai plauzibilã este bazatã pe însãºi etimologia (în general acceptatã) numelui divinitãþii: în limba tracã cuvântul zamol înseamnã "pãmânt". Zamolxis era izvorul vieþii, zeul vegetaþiei, al reînvierii naturii, atributele lui erau legate de creºterea vitelor ºi rodul ogoarelor. Ca zeu al roadelor pãmântului, domnia lui se extindea ºi asupra împãrãþiei morþilor, rãmânând totodatã iniþiatorul ºi divinitatea care patrona cultul iniþiatic. "Din noþiunea de pãmânt dãtãtor de viaþã ºi belºug a fost plãsmuitã figura unei zeitãþi cu trãsãturi ºi facultãþi umane.
La aceste elemente ale religiei daco-geþilor se mai adaugã ºi strãvechi componente naturiste, atestate iconografic din ce în ce mai frecvent în noile descoperiri arheologice. Apar figurate pe diverse piese din tezaur imagini – asociate cu simboluri sacre – de ºerpi, cerbi, þapi de munte, un grifon în luptã cu un leu, cu un cerb, cu o pasãre, º.a.m.d. – "imagini împrumutate poate, la origine, din iconografia ºi mitologia iranianã". – Pornitã de la un asemenea stadiu primitiv naturist, religia daco-geþilor a ajuns în limitat timp "la un grad de spiritualizare mai înalt decât toate celelalte religii înrudite ale popoarelor învecinate, ºi cu trãsãturi de o accentuatã eticã".
Copyright www.ReferateOnline.com Cel mai complet site cu referate