RomaniaCumTeDorim.MyForum.ro

florin · Administrator Data inscrierii: 05/Sep/2007 Mesaje: 114

www.HaiRapid.go.ro

www.AfaceriBune.go.ro

www.AfaceriBune.home.ro

www.Desktop.go.ro

www.CasaBucuresti.go.ro

www.CasaBucuresti.home.ro

www.RomaniaCumTeDorim.home.ro

www.DaciaCeaMare.go.ro

www.Emagazin.go.ro

www.RomaniaCumTeDorim.go.ro

www.rockthehouse.go.ro

Operatiunea Barbarossa (Unternehmen Barbarossa) a fost numele de cod pentru invazia nazistã a Uniunii Sovietice în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, acþiune începutã pe 22 iunie 1941. Scopul autentic al acestei operaþiuni era acela al cuceririi Rusiei Europene ºi a Ucrainei pânã la o linie care s-ar fi întins de la Arhanghelsk pânã la Astrahan. Eºecul Operaþiunii Barbarossa se presupune cã a dus pânã în cele din urmã la înfrângerea Germaniei Naziste, fiind un punct de cotiturã pentru soarta celui de-al treilea Reich al lui Adolf Hitler. Frontul de rãsãrit care a fost deschis de aceastã operaþiune avea sã devinã cel mai mare teatru de rãzboi al celui de-al doilea rãzboi mondial. Pe acest front s-au purtat unele dintre cele mai mari ºi violente bãtãlii, cu uriaºe pierderi de vieþi omeneºti, în niºte condiþii cumplite atât pentru germani cât ºi pentru sovietici. Aceastã operaþiune a primit numele împãratului Frederick Barbarossa al Sfântului Imperiu Roman.
Germanii afirmau cã se tem cã Armata Roºie se pregãteºte sã atace Reichul ºi de aceea atacul lor ar fi fost justificat ca rãzboi preventiv. Cei care citiserã cartea lui Hitler Mein Kampf ("Lupta mee") nu ar fi trebuit sã fie surprinºi în momentul în care Uniunea Sovieticã ar fi fost atacatã de naziºti. În acea carte, Hitler îºi afirma convingerea cã germanii au necesitate de Lebensraum ("Spaþiu vital", adicã teren ºi materii prime), iar acesta putea fi gãsit numai în rãsãrit. Politica naziºtilor, pe care nu se fereau sã o recunoascã, era sã deporteze sau sã înrobeascã populaþia slavã din rãsãrit, populaþie pe care o considerau inferioarã din punct de vedere rasial, ºi sã colonizeze zonele estice cu etnici germani. Toatã populaþia urbanã urma sã fie exterminatã prin înfometare, ceea ce ar fi dus la un surplus de articole agricole cu care ar fi fost hrãniþi germanii. Ideologul german Alfred Rosenberg, pe timpul preparativelor de atac, în conformitate cu principiile lui Hitler, a propus împãrþirea teritoriului sovietic în urmãtoarele subdiviziuni administrative (Reichskommissariate):

• Ostland (Þãrile Baltice ºi Belarus),
• Ukraine (Ucraina ºi teritoriile înconjurãtoare),
• Kaukasus (Zona Caucazului),
• Moskau (Zona metrololitanã Moscova ºi restul Rusia Europeanã).
Naziºtii aveau ca scop final distrugerea Rusia ca entitate politicã în conformitate cu ideea geopoliticã a Lebensraum-ului ("Drang nach Osten"), pentru propãºirea generaþiilor viitoare ariene.
"Führerul" a prevãzut câºtigurile adiþionale aduse de cucerirea Rusiei europene:
• Armata Roºie era cea mai numeroasã din lume. Ameninþarea Ruseascã trebuia îndepãrtatã mai înainte de invadarea Angliei.
• Atunci când Uniunea Sovieticã avea sã fie înfrântã, lipsa cronicã de forþã de muncã din industria germanã putea fi rezolvatã prin demobilizarea trupelor.
• Ucraina urma sã devinã o sursã sigurã de hranã ieftinã
• Populaþia sovieticã urma sã fie transformatã într-o sursã ieftinã de forþa de muncã (sclavie modernã), acest fapt urmând sã îmbunãtãþeascã poziþia geostrategicã a Germaniei.
Înainte de dezlãnþuirea Operaþiunii Barbarossa, Germania Nazistã ºi Uniunea Sovieticã se aflau în relaþii prieteneºti, în excepțional dupã semnarea pactului Molotov-Ribbentrop cu puþin timp anterior invaziei Poloniei. Aceastã înþelegere era un pact de neagresiune de faþadã, principalele prevederi fiind cuprinse în acordurile secrete, care stabileau împãrþirea statelor învecinate între cele douã puteri. Pactul a fost o surrizã de proporþii pentru statele lumii datoritã ostilitãþii reciproce afiºate pânã în acel moment, cât ºi datoritã deosebirilor ideologice uriaºe dintre comunism ºi nazism.
Hitler dorea de multã vreme sã cucereascã vestul Rusiei pentru a exploata populaþia slavã compusã din persoane considerate untermensch (suboameni'). Pactul de neagresiune a fost o înþelegere pentru câºtigarea unor avantaje pe termen scurt. Ideologiile diametral opuse ale Germaniei ºi Rusiei aveau sã degenereze în cele din urmã în conflict armat.
Reputaþia lui Stalin a contribuit atât la justificarea atacului nazist cât ºi la certitudinea în succesul operaþiunii. În deceniul al patrulea, Stalin a hotãrât închiderea sau executarea a milioane de oameni în ceea ce avea sã se numeascã Marea Epurare. Printre cei care au fost executaþi sau au fost trimiºi în Gulag au fost numeroºi ofiþeri ºi strategi experimentaþi ºi competenþi, rezultatul fiind slãbirea Armatei Roºii. Naziºtii au pus deseori accentul pe brutalitatea regimului sovietic atunci când propaganda trata problema slavilor "inferiori".
Operaþiunea Barbarossa a fost în cea mai mare parte rezultatul gândirii lui Hitler. Generalii germani îl avertizaserã asupra primejdiei unui rãzboi dus pe douã fronturi. Numai cã Hitler se considera un geniu militar ºi politic ºi, într-adevãr, la începutul rãzboiului, germanii au obþinut mai multe victorii fulgerãtoare, chiar în condiþiile a ceea ce pãreau greutãþi insurmontabile, în urma unor acþiuni îndrãzneþe, începute împotriva sfaturilor conducerii armatei. La început, îndrãzneala ºi disponibilitatea lui Hitler de a-ºi asuma riscuri specifice, combinate cu disciplina trupelor ºi noile tactici ale Blitzkriegului, au dus la ocuparea aproape fãrã luptã a Sudetenlandului ºi a Cehoslovaciei, iar mai apoi a Poloniei, Danemarcei ºi Norvegiei cu eforturi miltare minime. Hitler a reuºit sã provoace rapid prãbuºirea Franþei, ocolind Linia Maginot prin Luxemburg, încercuind numeroase trupe ale aliaþilor în nord ºi în sud. Punga din nord s-a prãbuºit, trupele prinse în capcanã fiind în mare parte evacuate din Dunkirk. Forþele britanice retrase în patrie au rezistat atacului german în unic datoritã superioritãþii navale ºi, parþial, datoritã puterii aviaþiei regale. În ciuda faptului cã a fost incapabil sã obþinã capitularea Angliei, datoritã inferioritãþii forþelor navale ºi a insuficientei flote de bombardiere strategice, Hitler s-a arãtat nerãbdãtor sã continue cu atacul mult dorit în rãsãrit, fiind convis cã, în urma înfrângerii Uniunii Sovietice, britanicii aveau sã cerºeascã pacea.
Noi nu trebuie decât sã dãm un ºut în uºã ºi toatã structura putrezitã se va prãbuºi
— Hitler
Hitler era extrem de încrezãtor în sine datoritã succesului iute din Europa Occidentalã, cât ºi datoritã incapacitãþii dovedite de Armata Roºie în rãzboiul împotriva Finlandei. El s-a asteptat la o victorie obþinutã în câteva luni de varã-toamnã ºi nu s-a pregãtit pentru un conflict care s-ar fi purtat în condiþiile iernii ruseºti, nedotându-ºi trupele cu echipament cãlduros
La 4:45 dimineaþa, pe 22 iunie 1941, foþele Axei au atacat. Este dificil sã fie socotite cu precizie puterea beligeranþilor în faza iniþialã a atacului, de timp ce cea mai mare parte a cifrelor germane includ ºi rezervele menite frontului de rãsãrit, dar care nu ajunseserã încã în zona de conflict, dar ºi datoritã unor alte câteva criterii de comparaþie dintre cele douã pãrþi. O estimare destul de exactã este aceea cã circa 2,6 milioane de soldaþi germani au intrat în acþiune pe 22 iunie ºi cã aveau în faþa lor un numãr sensibil egal de soldaþi sovietici cantonaþi în districtele militare de graniþã. Contribuþia aliaþilor Germaniei avea sã se facã simþitã ceva mai târziu în timpul campaniei. Supriza a fost completã: STAVKA, alarmatã de rapoartele conform cãrora trupele germane se apropiau de graniþã în formaþii de luptã, a ordonat la 0:30 dimineaþa trecerea unitãþilor de frontierã în starea de luptã datã fiind iminenþa rãzboiului, dar nici o singurã unitate nu a primit avertismentele ºi ordinele la timp.
ªocul atacului a fost în principal datorat numãrului teribil de mare de unitãþi ale Axei care au atacat simultan. Alãturi de milioanele de germani, mai multe sute de mii de români, slovaci, unguri ºi italieni s-au alãturat atacatorilor, iar în nord, finlandezii au adus o contribuþie importantã la lupta împotriva sovieticilor. Forþele sovietice care fãceau faþa atacului direct, (fãrã a pune la socotealã forþele din partea interioară ºi rezervele STAVKA), au fost întãrite masiv, efectivul lor crescând de la aproximativ 2,6 milioane pe 22 iunie la peste 4 milioane pânã la sfârºitul anului, în condiþiile în care trebuiserã sã facã faþa pierderilor de toate felurile cifrate la 4,5 milioane de oameni.
La început, viteza atacului german a fãcut toate planurile de apãrare sovietice exhaustiv nefolositoare. Lipsa echipamentelor de transmisie radio a fãcut ca multe ordine sovietice sã fie depãsite în momentul în care ajungeau la unitãþile angajate în luptã.
Punctul culminant al Operaþiunii Barbarossa a intervenit în momentul în care Grupul de Armate Centru, ajuns într-o situiaþie extraordinar de grea cu aprovizionarea datoritã noroaielor din toamnã, a primit ordinul de atac asupra Moscovei. Unitãþile avansate germane puteau vedea clopotniþele Kremlinului în decembrie 1941. Germanii au cucerit suburbiile capitalei sovietice, acesta fiind aliniamentul cel mai avansat pe care aveau sã-l atingã în timpul atacului. Apãrãtorii Moscovei, bine aprovizionaþi ºi echipaþi corespunzãtor pentru a suporta gerurile iernii ruseºti, au apãrat cu ferocitate oraºul în ceea ce a fost numitã mai apoi Bãtãlia de la Moscova ºi i-au împins prin contraatacuri viguroase pe germani în stepa îngheþatã, odatã cu venirea iernii. Moscova, pentru vitejia apãrãtorilor sãi, a fost onoratã mai târziu cu ordinul de Oraº Erou.
Fãrã adãposturi, fãrã o aprovizionare corespunzãtoare, fãrã echipament de iarnã, germanii nu au putu face altceva decât sã aºtepte în stepa îngheþatã. Ei au reuºit sã evite sã fie depãºiþi ºi încercuiþi de contraatacurile sovietice, dar au suferit pierderi grele din cauza luptelor dar ºi a vremii potrivnice.
În acele timpuri, cucerirea Moscovei fusese consideratã cheia victoriei pentru germani. Istoricii încã mai dezbat problema aceasta, dacã pierderea capitalei sovietice ar fi dus la înfrângerea Uniunii Sovietice, sau nu. Cum, în decembrie, Germania a declarat rãzboi ºi SUA, dupã ºase luni de la declanºarea rãzboiului, situaþia strategicã germanã deveniserã disperatã, dat fiind faptul cã industria germanã nu era pregãtitã pentru un rãzboi de lungã duratã.
EFECTE
Rãzboiul pe frontul de rãsãrit a continuat încã timp de patru ani sângeroºi. Jertfele umane de pe acest front nu vor putea fi niciodatã stabilite cu precizie. Aprecierile privin numãrul militarilor sovietici morþi variazã mult, de la 8,5 milioane la 15 milioane. Numãrul de civili morþi în timpul rãzboiului este de asemenea o problemã aflatã în disputã, cifra de 20 de milioane fiind cea mai des citatã. Nici numãrul de soldaþi germani uciºi în luptã nu este foarte uºor de stabilit. Estimãri recente (Rüdiger Overmans) considerã cã peste 3 milioane de germani au pierit în timpul luptelor împotriva Armatei Roºii, sau în lagãrele sovietice de prizonieri. Stalin a hotãrât deportarea în lagãrele de muncã din sistemul Gulagului a soldaþilor sovietici care se predaserã germanilor, dar ºi a prizonierilor de rãzboi din rândurile forþelor Axei ºi a unor întregi naþiuni suspectate de colaboraþionism cu ocupantul nazist. Pierderile neînchipuit de mari de pe frontul de est au fost una dintre cauzele posibile ale Rãzboiului rece, de timp ce Uniunea Sovieticã, încã devastatã de rãzboi, a hotãrât sã menþinã un control strict asupra Europei Centrale ºi Rãsãritene, pentru a descuraja indiferent ce nouã invazie dinspre vest ºi de a crea o zonã tampon între occidentul capitalist ºi estul comunist.
Cauzele eºecului Operaþiunii Barbarossa
Principala cauzã a eºecului german a fost subestimarea capacitãþilor Uniunii Sovietice ºi a rezistenþei îndârjite a Armatei Roºii. Planificarea rãzboiului s-a dovedit greºitã din punct de vedere logistic.
Situaþia grea ºi periculoasã în care s-a regãsit armata germanã la sfârºitul anului 1941 a fost datoratã ºi continuei creºteri a puterii Armatei Roºii, la care s-au adãugat ºi alþi factori, care au scãzut dramatic eficacitatea forþelor atacatoare. Printre aceºti factori s-au numãrat întinderea peste mãsurã a fronturilor de atac, a liniilor de aprovizionare, criza din sistemul de transport, care a afectat atât aprovizionarea cât ºi mobilitatea trupelor, temperaturile extreme ºi scãderea constantã a efectivelor germane.
Atacul germana a fost asemãnat de multe ori cu Invazia lui Napoleon în Rusia
Cauzele înfrângerilor sovieticilor de la începutul campaniei
Cauza principalã a înfrângerilor de proporþii ale Armatei Roºii în 1941 a fost atacul surprizã al germanilor pentru care sovieticii erau slab pregãtiþi. Armata germanã era în 1941 cea mai bine atrenatã ºi experimentatã din lume. Germanii aveau o doctrinã militarã avansatã ºi un moral cumplit de ridicat dupã o succesiune de victorii obþinute cu foarte puþine pierderi. Prin contrast, forþele armate sovietice duceau lipsã de cadre de conducere competente, de pregãtire corespunzãtoare ºi de entuziasm. Cea mai mare parte a planificãrii sovietice considera cã nu va avea loc un rãzboi pânã în 1942, iar atacul german a avut loc când încã se mai fãceau reorganizãri ale Armatei Roºii, iar noile arme promise, dar netestate în luptã, deabia începuserã sã fie livrate. De asemenea, cea mai mare parte a trupelor sovietice erau concentrate de-a lungul noii frontiere sovietice din fostele teritorii poloneze, unde lipseau orice fel de fortificaþii importante, astfel încât atacatorii germani le-au înfrânt în numai câteva sãptãmâni de la începutul rãzboiului. La început, multor unitãþi sovietice le-a fost limitatã libertatea de miºcare de ordinele antebelice ale lui Timoºenko ºi Jukov, (date la indicaþia lui Stalin de a nu se angaja în luptã ºi a nu "rãspunde provocãrilor"), urmate de întâia reacþie a ordinelor venite de la Moscova pentru "rezistenþa cu orice preþ urmatã de contraatac", care a dus la o vulnerabilitate crescutã la miºcãrile de încercuire efectuate de germani. Inerþia birocraþiei sovietice a adãugat un plus la dezorganizarea apãrãrii sovietice.
Erorile tactice iniþiale ale sovieticilor s-au dovedit catastrofice în primele sãptãmâni ale atacului german. La început, Armata Roºie a fost indusã în eroare de propriile supraestimãri ale puterilor sale. Corpurile Mecanizate nu au reuºit nici pe departe sã distrugã diviziile de panzere germane, dar în schimb au cãzut în încercuire ºi au fost anihilate, dupã ce mai întâi fuseserã decimate de atacurile bomardierelor în picaj ale Luftwaffe. Tancurile sovietice, prost întreþinute ºi conduse de mecanici fãrã experienþã, sufereau de o ratã a defecþiunilor înfricoºãtor de mare. Lipsa de piese de rezervã a contribuit din plin la eºecul unitãþilor de blindate sovietice. Decizia de nu lupta alãturi de unitãþile de infanterie s-a dovedit dezastruasã. Lipsiþi de sprijinul tancurilor ºi neavând suficiente mijloace de transport mecanizat, infanteriºtii au fost incapabili sã efectueze manevre rapide împotriva atacatorilor.
Stalin a dat ordine trupelor sale sã nu se retragã ºi sã nu se predea, ceea ce a dus la o dispunere staticã a apãrãtorilor pe care tancurile germane le-au depãºit fãrã probleme, pentru a le tãia mai apoi liniile de aprovizionare, ceea ce a dus la încercuirea unor întregi armate. Numai mai târziu, Stalin a permis trupelor sovietice sã se retragã în zonele în care se putea reorganiza apãrarea în adâncime, sau unde se puteau regrupa în vederea contraatacurilor. Mai mult de 2,4 milioane de sovietici au cãzut prizonieri pânã în decembrie 1941, când forþele celor doi beligeranþi s-au înfruntat în suburbiile Moscovei.
În ciuda eºecului þintelor iniþiale ale planului Barbarossa, uriaºele pierderi sovietice a schimbat atitudinea propagandei oficiale comuniste. Dacã, în anii antebelici, guvernul afirma cã armata este foarte puternicã, prin toamnã afirma cã Armata Roºie ar fi fost slabã pentru cã nu ar fi fost suficient timp pentru pregãtirile de rãzboi ºi cã atacul german a venit prin surprindere.
O explicaþie alternativã este datã de Viktor Suvorov în cartea sa Spãrgãtorul de ghiaþã, autorul descriind rãzboiul ca fiind în mod intenþionat facilitat de Stalin. Acest punct de vedere este zdravăn combãtut de istoricii occidentali ºi este considerat doar o speculaþie.