RomaniaCumTeDorim.MyForum.ro

florin · Administrator Data inscrierii: 05/Sep/2007 Mesaje: 114

francmasoneria....pozitia Pozitia oficiala a Bisericii
www.HaiRapid.go.ro

www.AfaceriBune.go.ro

www.AfaceriBune.home.ro

www.Desktop.go.ro

www.CasaBucuresti.go.ro

www.CasaBucuresti.home.ro

www.RomaniaCumTeDorim.home.ro

www.DaciaCeaMare.go.ro

www.Emagazin.go.ro

www.RomaniaCumTeDorim.go.ro

www.rockthehouse.go.ro

ANEXA 1

Studiu asupra francmasoneriei

Întocmit de
Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului ºi votat de Sfântul Sinod în ºedinþa sa de la 11 Martie 1937

Ce este Francmasoneria?
„Francmasoneria este o societate secretã, rãspânditã azi în societatea întreagã, pretinzând a avea un scop filosofic ºi umanitarist”. Nu vom începe prin a da o definiþie completã a Francmasoneriei, ci vom arãta pe rând originile, organizaþia ºi diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfârºit într-o definiþie.

1. Începuturile Francmasoneriei

Începuturile Francmasoneriei formeazã un subiect de interminabile discuþii. În forma de astãzi ea existã din 1717, când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra ºi au format Marea Lojã a Angliei.
La 1723 Andersen întocmi Constituþiunile acestei organizaþii pe baza Constituþiei mai vechi a lojilor de zidari din Anglia. (Aceste loji de zidari rãmãseserã cu momentul numai cu numele de zidari, în ele intrau indiferent ce fel de oameni.) Constituþiunile lui Andersen sunt legea fundamentalã a Francmasoneriei.

2. Organizaþia Francmasoneriei

Membrii Francmasoneriei sunt împãrþiþi în grade oculte. Membrii dintr-un grad nu ºtiu nici cine face parte dintr-un grad superior, nici cine face parte din acelaºi grad cu ei. ªtiu numai cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al numãrului gradelor, ca de pildă ºi al altor caracteristici rituale, Francmasoneria se împarte în distincte rituri.
Astfel existã Francmasonerie ioanitã sau albastrã. Membrii acesteia sunt împãrþiþi numai în trei grade: ucenic, calfã ºi maestru. Apoi este ritul scoþian sau roºu ºi cuprinde aºa zisele grade înalte, 30 la numãr, iar ºi mai sus de acestea sunt gradele invizibile. De obicei însã Francmasoneria ioanitã nu existã decât ca treaptã inferioarã, supusã celei scoþiene. Gradele înalte ºi cele invizibile sunt cele care conduc din umbrã toatã vasta organizaþie a Francmasoneriei, în mod unitar, pe tot globul pãmântesc. În vârful piramidei stã Patriarhul, sau Împãratul neîncoronat al lumii.
Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci prin selecþie de sus; cei din gradele superioare ridicã pe cine vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice grad se face printr-un jurãmânt înfricoºãtor ºi printr-o iniþiere. Prin jurãmânt, cel ce intrã în gradul nou se obligã sã pãstreze secretul faþã de tot ce va vedea ºi va cunoaºte în acest grad. Prin iniþiere i se comunicã taine din învãþãtura ºi misiunea Francmasoneriei, necunoscutã de gradele inferioare. Secretele comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele comunicate gradelor superioare sunt grozave. Iatã jurãmântul prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur premergător Marelui Arhitect al pãmântului cã nu voi descoperi nimic, nici prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi ºi indica ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de cãlcare a jurãmântului primesc sã mi se taie beregata, sã mi se scoatã ochii, sã mi se gãureascã pieptul, sã mi se smulgã inima, sã mi se scoatã mãruntaiele din trup, sã se ardã, sã se prefacã în cenuºã ºi sã se arunce în fundul mãrii sau sã se împrãºtie în cele patru vânturi pe faþa pãmântului”.
Alãturi de aceastã organizaþie, ocultã chiar pentru membri, existã una administrativã, secretã pentru profani. Francmasoneria lucreazã în ateliere. Atelierele în care lucreazã primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte numiri. În fruntea fiecãrei loji se aflã un venerabil cu rol de preºedinte ajutat de mai mulþi demnitari. Toþi sunt aleºi pe un an de cãtre membrii lojei.

3. Francmasoneria ºi evreii

Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în Francmasonerie. Toate gradele înalte ºi invizibile au fost create ºi sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne, Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii Francmasoneriei gradelor superioare din Franþa ºi America au fost toþi evrei. În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor. „Biserica israelitã e aliatul nostru firesc, ea ne sprijinã ºi o mulþime de iudei sunt în rândurile noastre”, se spunea în revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62. În Germania lojile dependente de Marea Lojã din Hamburg erau la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia conducãtorii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot aºa în Italia, ºeful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria francezã a fost condusã în trecut de evreii Cremieux ºi Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo 300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.
Masoneria nu este numai o simplã reuniune filantropicã sau ºcoalã filosoficã, ci alcãtuieºte un sistem mistagogic, care reaminteºte de vechile religii sau culte misteriaco-pãgâne, din care îºi trage obârºia, alcãtuind o urmare ºi o reînviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu religiile misteriace se vede de altfel ºi din cele ce au loc ºi se sãvârºesc în timpul iniþierilor. Cãci, dupã cum în cele ce au loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor ºi a morþii zeului misteriac ºi prin reluarea aceasta mimicã a dramei acesteia, cel ce se iniþia murea dimpreunã cu patronul religiei misteriace – care întotdeauna era o persoanã miticã simbolizând soarele sau natura, care murea iarna ºi reînvia primãvara - , tot aºa ºi în iniþierea celui de al treilea grad al Francmasoneriei. Într-adevãr treapta aceasta a iniþierii alcãtuieºte o expunere dramaticã a morþii protectorului masoneriei, Hiram, ºi un fel de reluare dramaticã a morþii acestuia în care, cel ce urmeazã a fi iniþiat suferã dimpreunã cu el, fiind rãnit în aceleaºi organe ºi în aceleaºi locuri ale corpului ca ºi Hiram... Astfel Francmasoneria, în chip clar, este o religie misteriacã cu totul diferitã, separatã ºi strãinã de religia creºtinã... Masoneria are slujbe religioase proprii, ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic, ceremonia recunoaºterii cãsãtoriei sau cãsãtoria francmasonã, parastasul francmasonic, inaugurarea templului masonic etc.”

5. Francmasoneria ºi creºtinismul

Francmasoneria se prezintã aºadar ca o quasi-religie cu zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiinþã personalã la conducerea lumii, precum nu admite un principiu personal în oameni. Ea preconizeazã un panteism naturalist: Hiram simbolizeazã forþa universalã care îºi ia temporal mãºti individuale, prezentându-se sub formã de persoane trecãtoare. „Masonul ºtie cã personalitatea sa nu e nimic ºi se dezintereseazã de ea. El urcã pânã la principiul partea interioară al iniþiativei, pe care-l bãnuieºte, fãrã a-l putea cunoaºte exact, Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioasã: acesta e eul transcendent, identic poate în toate existenþele cari cugetã”. Aºa zisele persoane omeneºti sunt rolurile pe care le joacã trecãtor unul ºi acelaºi actor.
„Un actor misterios deþine rolul personalitãþii noastre. Cine este artistul care nu se aratã în scenã, ci rãmâne travestit ºi mascat?... E o potență consacratã Marei Opere, forþã indestructibilã ca orice altã forþã. Aceastã energie este independentã de instrumentul prin care se manifestã printre noi. Ea se transformã fãrã a se stinge... Cine lucreazã deci în noi, dacã nu forþa care animã pe predecesorii noºtri? Hiram, care învie, este o realitate. Sã ºtim sã meditãm ºi sã înþelegem. Cã indivizii dispar, puþin importã, dacã energia care lucra în ei subzistã. Sã ne dezinteresãm deci de o nemurire pe care ne-am reprezentat-o ca individualã. Personalitatea noastrã se va stinge ºi dacã mai târziu evocatorii noºtri ºi-ar închipui cã intrã în relaþie cu noi, ei n-ar constitui o fantomã decât adunând noþiunile ce ºi le-ar putea face despre noi”.
„Individul este produsul tranzitoriu ºi repetat al unei cauze permanent constructive. În ce priveºte pe Marele Arhitect al Universului, trebuie sã notãm cã aceastã expresie nu intenþioneazã sã impunã o credinþã. Sã ne pãzim deci a ceda acelei leni a spiritului care confundã pe Marele Arhitect al iniþierilor cu Dumnezeul credincioºilor”.
Francmasoneria este raþionalistã. Ea îndeamnã pe membrii sãi sã supunã totul cugetãrii raþionale ca filtru suprem pentru tot ce au sã admitã. Iatã ce zice un alt francmason: „Nici forþa statului, nici cerinþa nu sunt eterne... Atunci ce poate regenera poporul cãzut în dezordine? Nimic altceva decât stãpânirea mãsuratã a raþiunii... Idealul F. M. constã în a construi pe nesimþite o republicã universalã ºi democratã a cãrei reginã va fi raþiunea, iar consiliul suprem, adunarea înþelepþilor. În virtutea principiului care a prezidat la naºterea Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Raþiunii, sã dea o viaþã moralei creºtine”
Din astea rezultã ºi raportul francmasoneriei faþã de creºtinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a arãta atitudinea directã a F. M. faþã de creºtinism. Tot autorul din care am citat mai sus declarã: „Mai vedeþi mântuirea oamenilor într-o renaºtere religioasã? O! visul imposibil! Boltele sanctuarelor ale cãror ruine voiþi sã le reparaþi, nu vor mai vedea niciodatã decât un ecou slab al rugãciunilor de odinioarã. Nu mai existã Dumnezeu pentru a mai învia morþii ºi Acela (Hristos) ale cãrui accente magice deschideau mormintele, nu mai poate spera cã un miracol asemãnãtor va opri coborârea lui lentã în groapa uitãrii. Mai mult ca totdeauna o credinþã laicã se substituie unei credinþe supranaturale”. Fr. Osw. Wirth în lucrarea citatã comparã pe Hiram cu Hristos, cele două nume exprimând doar acelaºi simbol al trecerii energiei cosmice dintr-o persoanã ce dispare definitiv în alta ce apare (moartea ºi învierea lui Hiram). E acelaºi mit, doar numele e altul. O libertate a voinþei nu admite F. M. Totul în lume, chiar ºi viaþa sufleteascã, decurge dupã o lege necesarã neschimbabilã. „Simbolismul masonic împinge mai departe analogia sugerând cã microcosmul sau mulțimea micã, se construieºte ca ºi macrocosmul, lumea mare”.
Dar Francmasoneria nu reprezintã o concepþie statisticã, ci se mulþumeºte sã existe ºi ea alãturi de creºtinism. Francmasoneria e prin excelenþã dinamicã. Ceea ce cere mai mult adepþilor e acþiunea, reclãdirea lumii, conform princi-piilor ei. Astfel F. M. Luptã cu îndârjire sã elimine din omenire concepþia opusã ei, creºtinismul, ºi instituþia care-l susþine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat, ºcoala laicã, cãsãtoria civilã, difuzarea principiilor anticreºtine în masele largi. În unele state cum sunt Franþa , Spania , Rusia , devizele acestea au fost realizate. În alte þãri se merge cu paºi repezi spre aceastã stare. Biserica stã în faþa ofensivei dominante a unui duºman necruþãtor.

6. Scopul Francmasoneriei

Francmasoneria îºi þine ultimele ei scopuri în secret. Dar fãrã voia ei se strevãd adeseori aceste scopuri, din mãrturisiri masonice mai mult sau mai puþin învãluite. Regulat, francmasoneria spune cã scopul ei este cercetarea adevãrului ºi acþiunea caritativã.
Dar de o acþiune caritativã francmasonicã nu s-a împie-dicat nimeni pânã acum. ªi apoi de ce ar fi lipsã de o asociaþie clandestinã ºi de secrete, pentru desfãºurarea unei acþiuni caritative?
În realitate când masonii explicã mai larg sensul acþiunii lor caritative, vezi cã e vorba de o fericire a lumii prin scãparea de ideile ei de acum, prin aºezarea ei pe temeliile principiilor raþionaliste masone. „Binefacerea pentru mason nu se confundã cu ceea ce s-a convenit sã se numeascã caritate. Cedarea câtorva bucãþi de pâine, din prisos, nu-l achitã de datoria sfântã ce o contracteazã iniþiatul faþã de umanitate. A face bine comportã un întreg program de viaþã”. Într-o formã eufemistã, Fr. Osw. Wirth , aratã aºadar cã nu caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adevãrului de care vorbeºte F.M. trebuie înþeleasã ca o lansare a tuturor ideilor de destrãmare a Statului ºi a Societãþii. Toate ideile de extremã stângã ale comunismului au fost pregãtite în Loji ºi aplicate de francmasoni. La fel, toate ideile anticreºtine, de totalã emancipare a instinctelor omeneºti inferioare de sub prestigiul virtuþilor creºtine. De la Marx pânã la Lenin ºi Trotzki, toþi ºefii mai de seamã ai comunismului au fost evrei ºi francmasoni, sau cel puþin francmasoni.
Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237): „Nu putem decât sã salutãm socialismul ca pe un excelent aliat al F. M. în munca de înnobilare a omenirii, în strãduinþa de a promova binele omenirii. Socialismul ºi masoneria împreunã cu comunismul au þâºnit din acelaºi izvor” .
Scopul Francmasoneriei stã în legãturã cu soarta întregii omeniri. F.M. luptã pentru o anumitã direcþionare, pentru o anumitã þintã a întregii vieþi omeneºti colective ºi individuale. Care este acest scop? Dintr-o mulþime de mãrturisiri masonice ºi din descifrarea sensului ce se desprinde din toatã activitatea de pânã acum a F.M., rezultã cã acest scop este: întemeierea unei republici mondiale, condusã de francmasoni, adicã de evrei. O republicã cu desãvârºire laicã, cu o omenire îndobitocitã de mizerie ºi de patimile inferioare dezlãnþuite.
Iatã ce spune acelaºi Fr. Osw. Wirth, în manualul maestrului: „Sã avem curajul sã ne zicem religioºi ºi sã ne afirmãm apostoli ai unei religiuni mai sfinte decât toate celelalte. Sã propagãm Religia Republicii, care va forma inima cetãþenilor ºi va cultiva virtuþile republicane”. Tema întemeierii republicii mondiale sub stãpânirea Francmasoneriei a format obiectul Congresului global al F.M., din 1900, þinut la Paris.
Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezintã ca zidarii care au sã rezideascã, sub conducerea lui Hiram, templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamnã, fãrã metafore, restabilirea dominaþiei lui Israil asupra lumii întregi.
Numai din tendinþa F.M., dupã republica laicã, internaþionalã ºi excepțional de democraticã se explicã de ce toate revoluþiile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date creºtinismului, principiului monarhic ºi naþional, principiului autoritãþii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate statele care recunosc valoarea principiului naþional ºi a factorului creºtin au desfiinþat Francmasoneria. Aºa a fãcut ºi Italia prin Mussolini în 1925 , ºi Germania prin Hitler. În Ungaria a fost desfiinþatã dupã prãbuºirea comunismului lui Bela Kuhn, dovedindu-se cã acest comunism a fost creaþia lojilor .

7. Francmasoneria în România

Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în România. Pânã la rãzboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabilã. Abia de la rãzboi încoace ºi mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un avânt ce dã de gândit. Din cele ºase grupe francmasonice române, una e pur evreiascã: B’nai B’rith, alta Federaþia lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungureascã (în Ardeal) ºi în 1933 s-a unit cu Marea Lojã Naþionalã Românã, iar o a treia e evreo-nemþeascã: Marea lojã germanã din România. Românii se gãsesc numai în celelalte trei: Marea Lojã Americanã din România (afiliatã la Marea Lojã Americanã din New York), Marele Orient din România afiliat la Marele Orient din Franþa, ºi care cuprinde 90% evrei ºi, în sfârºit, Marea Lojã Naþionalã din România, care afiºeazã tricolorul, afecteazã lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe motiv cã e jidovitã, dar aceasta e numai o mascã cu scopul de a vâna cât mai mulþi ofiþeri ºi alþi buni români.
Marea Lojã Naþionalã condusã pânã în 1933 de dl. Pangal, în acel an s-a rupt în douã, o parte lojile ei – cele provinciale ºi cinci din cele zece bucureºtene – constituindu-se separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele superioare au rãmas cu dl. Pangal. ªi cum masonii primelor trei grade sunt conduºi de cei din gradele superioare se pare cã schisma din Marea Lojã Naþionalã e tot numai o cursã pentru românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai mult decât dl. I. Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a aliat cu Marele Orient.
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu citãm doar urmãtoarele rânduri din cuvântarea rostitã la adunarea din 2.VII.1933, a Marii Loji Naþionale. Sub un vãl eufemist se întrezãreºte toatã adversitatea masonicã faþã de credinþa creºtinã ºi ideea naþionalã: „Liber cu adevãrat e numai acel maestru care izbândeºte a-ºi domina pasiunile ºi a se elibera de prejudecãþi. Cel care pãstreazã ura de rasã, obscurantismul violenþelor, suficienþele dogmatice, e un sclav ca ºi cel care nu-ºi poate domina pasiunile degradante”.
Foarte sistematic zeflemiseºte dl. M. Sadoveanu credinþa creºtinã ortodoxã pe care o socoteºte o credinþã pentru naivi, mult inferioarã ºtiinþei „egiptene” a „Magului” superior în romanul „Creanga de aur”.
Numãrul masonilor din România era încã în 1932 întristãtor de urcat. Astãzi se pare cã sunt ºi mai mulþi. În 1932 aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Iugoslavia 900, Polska 450, Bulgaria 500. Se va recunoaºte cã România faþã de aceste þãri vecine are enorm de mulþi.
Influenþa masonilor în viaþa mai nouã a Statului nostru se resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.
De altfel ºi în Marea Lojã Naþionalã se aflã evrei.

8. Aºa zisa Masonerie Naþionalã Românã

Dar asupra Masoneriei Naþionale Române trebuie sã insistãm ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din România ºi al Marii Loji Naþionale a d-lui Sadoveanu nu poate fi nici o îndoialã, odatã ce el este în strânsã comuniune cu Marele Orient din Franþa, despre care însãºi întâmpinarea Masoneriei Naþionale Române cãtre Sfântul Sinod spune: „Prima mare organizaþie dizidentã a fost aºa numitul Mare Orient din Franþa, care încã din secolul al VIII-lea s-a îndepãrtat încetul cu încetul de masoneria tradiþionalã, suprimând obligativitatea credinþei în Dumnezeu ºi în nemurirea sufletului, cum ar fi ºi aceea a contractãrii jurãmântului pe Sf. Scripturã, dintr-un aºa zis spirit de liberã cugetare, ºi ajungând în anul 1878, la însãºi primirea ateilor în Ordin. Aceasta a provocat, dupã cum era ºi firesc, o imediatã rupturã a relaþiilor între marile loji masonice regulate cu Marele Orient din Franþa, ºi de atunci încoace atât Marele Orient din Franþa cât ºi toate organizaþiile afiliate lui, din lumea întreagã, sunt socotite ca schismatice, eretice ºi orice relaþii sunt interzise între masonii regulaþi ºi membrii acestor organizaþii”.
Noi vom arãta în primul rând, cã existã relaþii între organizaþiile masonice cu care este afiliatã Masoneria Naþionalã Românã ºi între cele ce stau în legãturã cu Marele Orient din Franþa, iar în al doilea rând vom pune în adevãrata luminã atitudinea faþã de religie a Masoneriei, ce se pretinde adversarã Marelui Orient din Franþa.
a) Marele Orient din Franþa ºi Marea Lojã din Franþa stau în aºa strânse legãturi, încât în fiecare an se adunã delegaþii lor într-un convent comun . Marea Lojã din Franþa însã face parte din Asociaþia Masonicã Internaþionalã (A.M.I.) cu sediul în Geneva, împreunã cu Marile Loji din Belgia, Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Elveþia, Cehoslovacia, Spania, Viena ºi Jugoslavia, dintre care multe au legãturi cu Masoneria Naþionalã Românã. (Vezi întâmpinarea amintitã mai sus.) De altfel A.M.I. luptã pentru ca „într-un viitor mai apropiat sau mai depãrtat, lanþul internațional sã se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice ale umanitãþii sã se uneascã într-o limbã comunã” . Deci ºi acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Franþa are legãturi Marea Lojã din Viena . Ori Marea Lojã din Viena stã în relaþii oficiale cu Marea Lojã din Anglia ºi deci ºi cu Masoneria Naþionalã Românã.
Cât de neserioase ºi de trecãtoare sunt suspendãrile de relaþii între diferitele organizaþii francmasonice se vede ºi din pilda ce au dat-o în anii recenþi francmasoneriei germane. Atât cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte naþionale, cât ºi alte patru din cele umanitariste: Marea Lojã din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main ºi cea din Darmstadt, au rupt relaþiile cu Marea Lojã din Viena, socotitã internaþionalistã. Însã în acelaºi timp Marile Loji din Hamburg, Bayreuth ºi Frankfurt pe Main au reluat relaþiile cu Marea Lojã din Anglia, care are la rândul ei relaþii cu Marea Lojã din Viena .
Cu drept cuvânt observã Fr. Hasselbacher în opera sa monumentalã Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I, p.71: „Ori-ce ºcolar care cunoaºte regulile elementare de matematicã ºtie cã: douã mãrimi egale cu o a treia, sunt egale ºi între ele. Dacã a=b ºi b=c, atunci ºi a=c”. Dacã Masoneria Naþionalã Românã are legãturi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele Orient din Franþa, evident cã prin masoneria austriacã existã legãturi ºi între Masoneria Naþionalã Românã ºi Marele Orient Francez.
Ce însemneazã acum cã douã organizaþii masonice au legãturã ºi ce însemneazã cã legãturile acestea sunt suspen-date?
Când douã organizaþii masonice stau în legãturi atunci ele comunicã oficial prin organele lor conducãtoare. Astfel în „Regulamentul de organizare ºi funcþionare al Marei Loji Naþionale Române” art.45 lit. i, se spune despre Consiliul Marii Loji Naþionale, care este puterea ei executivã, cã „reprezintã împreunã cu Marele Maestru, Mare Lojã Naþionalã din România pe lângã conducerea supremã a fiecãrui Rit de pe lângã Marile Puteri Masonice Strãine” . Legãturile acestea primesc un caracter ºi mai permanent ºi mai concret prin aceea cã cele douã organizaþii masonice în legãturã îºi desemneazã câte un delegat, care e numit membru regulat cu un rang superior în Marea Lojã prietenã. Iatã ce spune citatul Regulament în aceastã privinþã la art. 6: „Marele Maestru poate sã numeascã pe absolut orice frate ca sã-l reprezinte într-o Mare Lojã sorã din strãinãtate, de întocmai el poate numi ca penis al Marii Loji Naþionale din România, cu rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji sorã din strãinãtate” .
În felul acesta în fiecare organizaþie francmasonicã sunt prezente organizaþiile strãine masonice. În afarã de aceste legãturi membrii din lojile unei organizaþii pot vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei organizaþii strãine, iau parte la festivitãþile lor ºi pot fi numiþi membri de onoare ai acelei organizaþii strãine . Fr. Hasselbacher dovedeºte în opera citatã, pe baza unui vast material din arhivele lojilor germane desfiinþate, cã suspendarea legãturilor între douã organizaþii masonice lasã mai departe putinþa membrilor din lojile unei organizaþii de a vizita lojile celeilalte organizaþii, numai cât aceste vizite n-au un caracter oficial, ci numai unul oficios . Masonii individuali sunt fraþi pe tot globul pãmântesc, oricãrei organizaþii ar aparþine. Oricãrui rit ar aparþine un mason, el este frate cu toþi masonii de pe glob .
De altfel, aceste suspendãri de relaþii sunt accidentale, ele nu sfãrâmã unitatea ºi simpatia fundamentalã, care leagã întreaga Francmasonerie universalã. ªi se depun totdeauna cele mai mari strãduinþe ca aceste suspendãri sã înceteze cât mai repede ºi unitatea sã devinã tot mai strânsã. Ba mai mult, aceste suspendãri de relaþii au loc numai între organizaþiile masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade e numai un stadiu de trecere spre cea superioarã ºi e condusã de aceea. Deci supãrãrile între organizaþiile masonice subalterne sunt numai niºte iluzii, niºte concesii fãcute spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori, cãrora le place sã creadã cã sunt în ceartã cu masoneriile strãine.
Dãm câteva citate în acest sens din cartea masonilor vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):
„Organizarea ritului scoþian este foarte potrivitã pentru urmãrirea ºi ajungerea scopului sãu depãrtat. Existenþa facticã a unui lanþ mondial francmason, cel puþin în cadrele ritului, este în opoziþie cu organizaþiile, din nefericire încã aºa de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se luptã între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al lucrãrii sale. Ritul scoþian cu ale sale 36 de Supreme consilii reprezintă pentru toate teritoriile francmasone cu o aceeaºi doctrinã, un acelaºi mod de a lucra, aºadar unul ºi acelaºi front unitar francmasonic. Ritul scoþian este afarã de aceea un paºaport cãtre toate atelierele corespunzãtoare ale masoneriei ºi oferã aºadar raza cea mai mare de acþiune” .
Sã observãm cã Marea Lojã Naþionalã Românã, care are sub administraþia sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de grad 33 al Ritului Scoþian Antic ºi Acceptat . Între cele 36 supreme Consilii numite în cartea citatã, se aflã ºi cel din România ºi cel din Franþa, autoritatea supremã a masoneriei franceze . Pentru întãrirea unitãþii între organizaþiile gradelor inferioare lucreazã afarã de amintita Asociation Maçonique Internationale cu sediul la Geneva, care întruneºte Marile Loji Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întruneºte pe masoni individuali pentru a realiza lanþul mondial al masoneriei . Aceste organizaþii þin des congrese în diferite centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se gãsesc numeroase citate de ale francmasonilor cã Masoneria este una. Luãm pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth, prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din 11.IV.1874 : „De câþiva zeci de ani lojile se adunã ºi iau un caracter tot mai naþional, deºi misiunea lor este internaþionalã. De ce aceasta? Ce sens are? Cãci dacã francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbracã în modele naþionale? Sâmburele cel bun al acestei miºcãri este trebuinþa dupã o mai mare consolidare, pentru a valorifica mai bine tăria confederaþiei masonice.
Însemnãtatea internaþionalã a masoneriei nu e slãbitã prin aceasta, dimpotrivã puterea ei de acþiune, eficacitatea ei devine ºi mai urcatã” .
b) Sã lãmurim acum atitudinea în chestiune religioasã a Masoneriei ce se pretinde supãratã cu Marele Orient Ateu din Franþa. Mai întâi câte ceva din „Constituþia ºi Regulamentul” Marii Loji Naþionale Române. Observãm însã cã în aceastã Constituþie ºi Regulament nu sunt fixate decât chestiuni formale de procedurã, idealurile organizaþiei, principiile ei; cuprinsul discuþiilor din ateliere nu este fãcut cunoscut. Constituþia ºi Regulamentul îndrumã de câte ori e vorba de o chestiune mai importantã la Marile Constituþiuni, Tradiþiile ºi Landmarkurile Ritului. Constituþia ºi Regulamentul Marii Loji Naþionale nu e document pe baza cãruia sã se poatã spune ceva definitiv referitor la scopurile ºi acþiunea ei, cu atât mai mult cu cât acest document însuºi vorbeºte de secretele masonice a cãror divulgare este socotitã între infracþiunile cele mai grave . Ba într-un loc spune acest document: „În Loji se primesc cunoºtinþele care nu se publicã nicãieri ºi pe care nu le putem învãþa decât în Lojã” .
Dar chiar ºi din puþinele expresii ale acestui document se poate trage o concluzie care aratã suficient conflictul masoneriei cu doctrina Bisericii. E adevãrat cã în art. 3 al Constituþiei, Statutelor etc. se prevede cã „nimeni nu poate fi primit în francmasonerie dacã nu crede în Dumnezeu ºi în nemurirea sufletului”. Legãmintele ºi jurãmintele masonilor faþã de Ordin sunt contractate pe Sf. Scripturã (p. 4). Dar în altã parte se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu poate fi exclus din Ordin, dacã crede în Marele Arhitect al Universului ºi practicã învãþãturile sfinte ale moralei”.
Pânã aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea alte Societãþi în care nu se cere nici acest minim de credinþã religioasã. Numai cât celelalte Societãþi au altfel de obiective economice, culturale, câtã vreme Francmasoneria se socoteºte dacã nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al ei, cu o credinþã proprie a ei. Cãci iatã ce se spune în pasajul citat puþin mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente ale tuturor credinþelor... cautã sã demonstreze superioritatea credinþei pe care o profeseazã”. Aºadar un francmason evreu, fãrã a-ºi însuºi, prin intrarea în Francmasonerie, credinþa creºtinã, e socotit ºi de francmasonii creºtini ca având o credinþã superioarã aceleia pe care a revelat-o Însuºi Fiul lui Dumnezeu cel întrupat. În mândria francmasonilor de a se socoti deasupra creºtinismului , se aflã implicatã negarea Divinitãþii creºtinismului, cea mai gravã dintre erezii.
Aceeaºi concluzie se deduce ºi din alte datorii impuse masonului. Dupã ce se spune la p. 74 cã „printre noi sunt Fraþi de toate religiile ºi rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie sã preferi pe un Francmason oricãrui alt om, îndată ce solicitã, în condiþii egale, aceeaºi situaþie”. Purtarea aceasta trebuie s-o aibã un mason nu numai faþã de alt mason din þarã, ci ºi faþã de cei din strãinãtate, cãci art. 5 al Constituþiei, Statutelor etc., p. 4 spune: „Oricãrui rit i-ar aparþine un mason, el este frate cu toþi masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeazã o confraternitate mai presus de religie, de neam ºi de familie. Un mason considerã mai apropiat sieºi pe un evreu mason decât pe un român creºtin. Prin aceasta se rupe legãtura bisericeascã dintre cei care formeazã, dupã Apostolul Pavel, Trupul tainic al Domnului. Se poate spune cã masonul iese din Bisericã, precum iese din comunitatea naþionalã. „Familia, prietenii – se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii sã nu afle chestiuni în legãturã cu activitatea francmasonicã, atât personalã, cât ºi cea colectivã”.
Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are jurãmântul pe Sf. Scripturã când îl rosteºte ºi un evreu care nu crede în ea, sau când se respinge originea divinã a ei?
Dar poate cã cel puþin nu se cuprinde în Marea Lojã Naþionalã decât România, aºa cã acea confraternitate cu masonii din alte þãri rãmâne o legãturã destul de platonicã. Chiar aºa de ar fi ºi totuºi ar fi grav: se afirmã în principiul care pune mai presus de legãturile bisericeºti ºi naþionale pe cele masonice. În realitate Masoneria Naþionalã Românã cuprinde mulþi strãini ºi nu existã nici o piedicã pentru a cuprinde ºi mai mulþi. E adevãrat cã Supremul Consiliu gr. 33 nu admite în sânul sãu ca membri activi decât o pãtrime de membri neortodocºi .
Dar numãrul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care se limiteazã între 9-33. îndeajuns este dacã o pãtrime din ei pot fi neortodocºi. Dar Supremul Consiliu are ºi membri emeriþi. Între aceºtia numãrul strãinilor nu este limitat. Dar ceea ce-i mai important e cã grosul Masoneriei Naþionale îl formeazã membrii din celelalte grade, de la 1-32, ºi mai ales cei din primele 3 grade. Între aceºtia numãrul strãinilor iarãºi nu e limitat. Faþã de toþi aceºti strãini masonul român e obligat sã le dea sprijin în toate împrejurãrile când se cere – în anumite cazuri cu riscul vieþii . Refuzul sprijinului cerut asigură una din cele mai mari pedepse .
Dar acum sã luminãm ºi mai bine atitudinea faþã de creºtinism a Masoneriei Române, confruntând-o cu câteva citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este în legãturã ºi cu cea din Anglia ºi cu cea românã. Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanentã a Masoneriei este accentuarea necesar imanentã a caracterului autonom al eticei sale ºi prin aceasta în mod necesar ºi negarea oricãrei posibilitãþi a vreunei etici, heteronome, fie ea crescutã metafizic pe terenul speculaþiei filosofice, fie pe cel al speculaþiei teologice” (p. 65).
În aceastã carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie: „Francmasoneria este în fiinþa ei profund pãtrunsã de ideea cã, pe terenul credinþei, nu poate fi dogmatizatã o anumitã convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea stã pe punctul de vedere cel cu adevãrat tolerat, cã fiecare are sã-ºi facã socoteala cu infinitul dupã trebuinþele sale religioase. Felul credinþei, de semnul ce-l dã fiecare noþiunii sale despre Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul este conducerea eticã a vieþii care rezultã din concepþia despre lume a respectivului ins” (p. 31).
Întâlnim aºadar acelaºi indiferentism faþã de revelaþia creºtinã, pusã în rând cu oricare altã credinþã. Nici o grijã pentru unificarea sufletelor în aceeaºi credinþã creºtinã, ci insul e justificat în tendinþa de a avea o atitudine cu totul individualã în chestiunea religioasã. Nu susþine nici Biserica impunerea cu sila a credinþei creºtine, dar propovãduieºte sus ºi tare cã aceastã credinþã e revelatã de Dumnezeu, deci singura adevãratã în plenitudinea ei, ºi dezaprobã fãrãmiþarea societãþii omeneºti în tot atâtea credinþe câþi indivizi sunt. Francmasoneria afirmã cã n-are nici o dogmã. Dar are ºi ea pe cea a individualismului, socoteºte ca valoare supremã judecata individualã. Cel puþin pentru ochii lumii, cãci în realitate impune adepþilor ei destule convingeri ºi secrete de al cãror rost ºi sens nu au sã se întrebe masonii gradelor inferioare.
Acelaºi lucru îl afirmã Dr. K. Reichl ºi în alt loc al numitei cãrþi, într-o controversã cu iezuitul Fr. Muckermann despre încrederea în umanitatea purã, pe care francmasoneria o are, pe când creºtinismul nu: „Sã recunoaºtem clar ºi fãrã echivocuri deosebirea fundamentalã. D-v vã exprimaþi hotãrât bãnuiala în probabilitatea unei umanitãþi care nu e în legãturã cu un Dumnezeu personal, care nu e strãbãtutã de credinþa în Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, aºa cum îl înþeleg eu (!!) nu e ateu, concepþia despre lume a Francmasoneriei are principiul unei fiinþe supreme, unei ultime temelii spirituale a existenþei. Dar cu deosebirea fericitã (heilsarmee), antidogmaticã faþã de dogma Bisericii infailibile ºi singurã mântuitoare, cã ea lasã conþinutul, nuanță noþiunii de Dumnezeu subiectivismului fiecãruia. Ea socoteºte cã existã o credinþã, dar aceasta nu trebuie dogmatizatã drept o cunoaºtere care trebuie sã fie singurã adevãratã, aºadar imposibilã. Nu e linia d-v., prea venerate, sã admiteþi umanitatea laicistã a francmasonului care nu e hrãnitã de o credinþã precisã într-un Dumnezeu personal, ca întemeiatã, adevãratã ºi variabilã. Vã îndoiþi de garanþiile interne ale acestei umanitãþi. Socotiþi cã numai ideea de umanitate a credinþei creºtine posedã vigoare îndatoritoare” (p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea masonã despre umanitate nu e determinatã religios, în sensul cã nu cere înrãdãcinarea ei într-o religie anumitã, respectiv în cea catolicã” (p. 20).
În spiritul acesta liber cugetãtor vorbesc masonii despre religie atunci când vor sã-ºi prezinte în trãsãturi simpatice organizaþia lor. Adevãratele lor sentimente sunt însã direct ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul acesta la alt loc.
Dupã ce am arãtat cã ºi masoneria zisã naþionalã face parte din organizaþia mondialã a masoneriei, fiind angajatã în urmãrirea scopurilor comune ale masoneriei, ºi dupã ce am arãtat cã masoneria întreagã e cel puþin liber cugetãtoare pe teren religios, sã mai revenim puþin asupra scopului masoneriei în care e încadratã masoneria naþionalã.
Am mai spus cã scopul masoneriei nu e cercetarea filosoficã a adevãrului ºi nici filantropia. Acestea n-ar necesită þinute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic. ªi este unul ºi acelaºi pentru toatã masoneria. De aceea se strãduieºte sã formeze un front cât mai strâns, cum am vãzut din paginile anterioare. Cã scopul ei este unul politic, nu de politicã de partid, ci de concepþie, ceea ce-i ºi mai grav, ne-o mãrturiseºte masonul Dr. K. Reichl în opera amintitã, p. 35, aprobând urmãtoarele cuvinte ale unui membru al Marelui Orient Francez: „Dacã politica însemneazã a te aprinde de suferinþa oamenilor pentru apãrarea drepturilor omului, pentru îndeplinirea unor cerinþe culturale de mare valoare din punct de vedere etic ºi estetic, atunci, da, masoneria face politicã, atunci masoneria este politicã”. Mai precis ne aratã orientarea politicã a masoneriei mãrturisirile aceluiaºi mason, cã organizaþia din care face parte luptã pentru „libertatea personalã ºi democraþie”, care nu trebuie lãsatã sã fie sfãrâmatã de „dictatura barbarã de dreapta sau de stânga” (p. 24). În acelaºi sens se exprimã pe larg masonul Dr. Oskar Trebitsch în amintita carte, dezvoltând cã masoneria e contrarã oricãrui radicalism, oricãrei conduceri autoritare ºi pentru larga democraþie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra monarhiei deºi întâmpinarea Masoneriei Române spune altfel. Dr. Reichl mãrturiseºte cã Masoneria a vãzut în instaurarea republicii în Spania îndeplinindu-se o aprinsã dorinþã a ei. „Nimeni n-a negat din latura Masoneriei cã între întemeierea republicii ºi masoneria spaniolã existã strânse legãturi. Nici n-a rãmas nimãnui cã fraþilor din Marele Orient li s-au împlinit prin noua organizare de stat o aprinsã dorinþã” (p. 17).
Astfel nu e de mirare dacã Francmasoneria declarã acum cã stã în rãzboi din Spania, cu totul în susținerea Frontului Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie redactatã ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste de sovietele muncitoreºti, gãsim urmãtoarea declaraþie din partea Masoneriei: „Situaþia actualã este aºa de extraordinarã ºi de tragicã, încât suntem nevoiþi sã rupem tãcerea noastrã obiºnuitã. Masoneria spaniolã este deplin, total ºi absolut de partea Frontului Popular, de porțiunea guvernului legal ºi împotriva fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din Barcelona se spune: „Mulþumitã înþeleptei prevederi a masonilor o mare parte din comandã în Guardia civil ºi Guardia de asalt (trupe poliþieneºti produse în mod aparte de republicã) era încã înainte de 18 august în mâna republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au fãcut ca cea mai mare parte din flota de rãzboi sã se punã în serviciul Frontului Popular ºi ofiþerii rãsculaþi sã fie închiºi. Masonii au fost aviatori care s-au aºezat în fruntea flotei noastre aviatice. Comandanþii celor mai multe din secþiunile armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia care, în presã, pe tribune, la microfon au susþinut focul în suflete. Masoni sunt ºi aceia care pregãtesc victoria în etape. Masoni în sfârºit, aceia care lucreazã în strãinãtate ca neutralitatea sã fie pãrãsitã” .
Din cele de mai sus se strãvede destul de bine cã nu sunt deosebiri reale ºi serioase între masoneria mondialã cãreia îi aparþine Masoneria Naþionalã Românã ºi Masoneria afiliatã Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula urmãtoarele:

Concluzii:
Francmasoneria este o organizaþie mondialã, secretã în care evreii au un însemnat rol, posedând un rit quasi-religios, luptând împotriva concepþiei religios-morale a creºtinismului, împotriva principiului monarhic ºi naþional, pentru a realiza o republicã internaþionalã laicã (tendinþa din urmã a se vedea în Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaºte cã „Masoneria urmãreºte planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricãciune moralã, de dezordine socialã. Biserica osândeºte francmasoneria ca doctrinã, ca organizaþie ºi ca metodã de fapt ocultã ºi în particular pentru urmãtoarele motive:
1. Francmasoneria învaþã pe adepþii ei sã renunþe la orice credinþã ºi adevãr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i sã admitã numai ceea ce descopere raþiunea lor. Ea propagã astfel necredinþa ºi lupta împotriva creºtinismului ale cãrui învãþãturi sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulþi intelectuali sã ºi-i facã membri ºi obiºnuindu-i pe aceºtia sã renunþe la credinþa creºtinã, francmasoneria îi rupe de la Bisericã, ºi conținând în vedere influenþa însemnatã ce o au intelectualii asupra poporului e de aºteptat ca necredinþa sã se întindã asupra unor cercuri tot mai largi. În faþa propagandei anticreºtine a acestei organizaþii, Biserica trebuie sã rãspundã cu o contra propagandã.
2. Francmasoneria propagã o concepþie despre lume panteist-naturalistã, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume ºi ideea omului ca persoanã, deosebitã, destinat nemuririi.
3. Din raþionalismul ºi naturalismul sãu, francmasoneria deduce în mod consecvent o moralã pur laicã, un învãþãmânt laic reprobând orice principiu moral „heteronom” ºi orice educaþie ce rezultã din credinþa religioasã ºi din destinaþia omului la o viaþã spiritualã eternã. Materialismul ºi oportunismul cel mai cras în toate acþiunile omului, este concluzia necesarã din premisele francmasoneriei.
4. În lojile francmasoneriei se adunã la un loc evreii ºi creºtinii ºi francmasoneria susþine cã numai cei ce se adunã în lojile ei cunosc adevãrul ºi se înalþã deasupra celorlalþi oameni.
Aceasta însemneazã cã creºtinismul nu dã nici un avantaj în ce priveºte cunoaºterea adevãrului ºi dobândirea mântuirii membrilor sãi. Biserica nu poate privi impasibil cum tocmai duºmanii de moarte ai lui Hristos sã fie consideraþi într-o situaþie superioarã creºtinilor din punct de vedere al cunoaºterii adevãrurilor celor mai înalte ºi al mântuirii.
5. Francmasoneria practicã un cult asemãnãtor celui al misterelor pre-creºtine. Chiar dacã unii adepþi ai ei nu dau nici o însemnãtate acestui cult, se vor gãsi multe spirite mai naive asupra cãrora acest cult sã exercite o oarecare forþã quasi-religioasã. În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea sã se substituie oricãrei alte religii, deci ºi creºtinismului.
În afarã de motivele acestea de ordin religios, Biserica mai are în considerare ºi motive de ordin social, când întreprinde acþiunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuã ºi subversivã subminare a ordinei sociale prin aceea cã îºi face din funcþionarii statului, din ofiþeri, unelte subordonate altei autoritãþi pãmânteºti decât aceleia care reprezintã ordinea stabilitã vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neºtiuþi încã nici de ei, având sã lupte pentru idei ºi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptã nesincerã, pe la spate, niciodatã nu existã o siguranþã în viaþa statului ºi ordinea stabilitã. E o luptã ce ia în sprijinul ei minciuna ºi întunerecul. Împotriva jurãmântului creºtinesc pe care acei funcþionari l-au prestat Statului, ei dau un jurãmânt pãgânesc.
7. Francmasoneria luptã împotriva legii naturale, voitã de Dumnezeu, conform cãreia omenirea e compusã din naþiuni. Biserica ortodoxã, care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naþiunilor, ºi le-a ajutat sã-ºi dobândeascã libertatea ºi sã-ºi menþinã fiinþa primejduitã de asupritori, nu admite aceastã luptã pentru exterminarea varietãþii spirituale din sânul omenirii.
Mãsurile cele mai eficient ce are sã le ia Biserica împo-triva acestui duºman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale ºi al naþiunei, sunt urmãtoarele:
1. O acþiune persistentã publicisticã ºi oralã de demasca-re a scopurilor ºi a activitãþii nefaste a acestei organizaþii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, sã le pãrãseascã. În caz contrar Frãþia Ortodoxã Românã, extinsã pe toatã þara, va fi îndemnatã sã izoleze pe cei ce preferã sã rãmânã în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântãrii, în caz cã pânã atunci nu se cãiesc. De asemenea le va refuza prezenþa ca membri în corporaþiile bisericeºti.
3. Preoþimea va învãþa poporul ce scopuri urmãreºte acela care e francmason ºi-l va sfãtui sã se fereascã ºi sã nu dea votul candidaþilor ce aparþin lojilor.
4. Sfântul Sinod acompaniat de toate Corporaþiunile bisericeºti ºi Asociaþiile religioase se va strãdui sã convingã guvernul ºi Corpurile Legiuitoare sã aducã o lege pentru desfiinþarea acestei organizaþii oculte. În caz cã guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji sã fie adusã o astfel de lege din iniþiativã parlamentarã.

Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al Ardealului, dã citire referatului cu studiul asupra francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod încã din anul 1934.
Sf. Sinod însuºindu-ºi concluziile din referat hotãrãºte:
I. Biserica osândeºte Francmasoneria ca doctrinã, ca organizaþie ºi ca metodã de lucru ocultã ºi în special pentru urmãtoarele motive:
1. Francmasoneria învaþã pe adepþii ei sã renunþe la orice credinþã ºi adevãr revelat de Dumnezeu, îndemnându-i sã admitã numai ceea ce descoperã cu raþiunea lor. Ea propagã astfel necredinþa ºi lupta împotriva creºtinismului ale cãrui învãþãturi sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mulþi intelectuali sã ºi-i facã membri ºi obiºnuindu-i pe aceºtia sã renunþe la credinþa creºtinã, Francmasoneria îi rupe de la Bisericã, ºi cuprinzând în vedere influenþa însemnatã ce o au intelectualii asupra poporului, e de aºteptat ca necredinþa sã se întindã asupra unor cercuri tot mai largi. În faþa propagandei anticreºtine a acestei organizaþii, Biserica trebuie sã rãspundã cu o contrapropagandã.
2. Francmasoneria propagã o concepþie despre lume panteist-naturalistã, reprobând ideea unui Dumnezeu personal deosebit de lume ºi ideea omului ca persoanã, deosebitã, destinat nemuririi.
3. Din raþionalismul ºi naturalismul sãu, Francma-soneria deduce în mod consecvent o moralã pur laicã, un învãþãmânt laic, reprobând orice principiu moral „heteronom” ºi orice educaþie ce rezultã din credinþa religioasã ºi din destinaþia omului la o viaþã spiritualã eternã. Materialismul ºi oportunismul cel mai cras în toate acþiunile omului, este concluzia necesarã din premisele Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adunã la un loc evreii ºi creºtinii ºi Francmasoneria susþine cã numai cei ce se adunã în lojile ei cunosc adevãrul ºi se înalþã deasupra celorlalþi oameni. Aceasta însemneazã cã creºtinismul nu dã nici un avantaj în ce priveºte cunoaºterea adevãrului ºi dobândirea mântuirii membrilor sãi. Biserica nu poate privi impasibilã cum tocmai duºmanii de moarte ai lui Hristos sã fie consideraþi într-o situaþie superioarã creºtinilor din punct de vedere al cunoaºterii adevãrurilor celor mai înalte ºi al mântuirii.
5. Francmasoneria practicã un cult asemãnãtor celui al misterelor precreºtine. Chiar dacã unii adepþi ai ei nu dau nici o însemnãtate acestui cult, se vor gãsi multe spirite mai naive asupra cãrora acest cult sã exercite o oarecare forþã quasi-religioasã. În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea sã se substitue oricãrei alte religii, deci ºi creºtinismului.
În afarã de motivele acestea de ordin religios biserica mai are în considerare ºi motive de ordin social când întreprinde acþiunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continuã ºi subversivã subminare a ordinei sociale prin aceea cã îºi face din funcþionarii Statului, din ofiþeri, unelte subordonate altei autoritãþi pãmânteºti decât aceleia care reprezintã ordinea stabilitã vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori neºtiuþi încã nici de ei, având sã lupte pentru idei ºi scopuri politice ce nu le cunosc. E o luptã nesincerã, pe la spate; niciodatã nu existã o siguranþã în viaþa Statului ºi în ordinea stabilitã. E o luptã ce ia în sprijinul ei minciuna ºi întunerecul. Împotriva jurãmântului creºtinesc pe care acei funcþionari l-au prestat Statului, ei dau un jurãmânt pãgânesc.
7. Francmasoneria luptã împotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform cãreia omenirea e compusã din naþiuni. Biserica ortodoxã care a cultivat totdeauna specificul spiritual al naþiunilor ºi le-a ajutat sã-ºi dobândeascã libertatea ºi sã-ºi menþinã fiinþa primejduitã de asupritori, nu admite aceastã luptã pentru exterminarea varietãþii spirituale din sânul omenirii.
Mãsurile cele mai eficace ce are sã le ia Biserica împotriva acestui duºman al lui Dumnezeu, al ordinei social-morale ºi al naþiunei, sunt urmãtoarele:
1. O acþiune persistentã publicisticã ºi oralã de demasca-re a scopurilor ºi activitãþii nefaste a acestei organizaþii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a face parte din loji, sã le pãrãseascã. În caz contrar, „Frãþia Ortodoxã Românã” extinsã pe toatã þara va fi îndemnatã sã izoleze pe cei ce preferã sã rãmânã în loji. Biserica le va refuza la moarte slujba înmormântãrii, în caz cã pânã atunci nu se cãiesc. De asemenea, le va refuza prezenþa ca membri în corporaþiile bisericeºti.
3. Preoþimea va învãþa poporul ce scopuri urmãreºte acela care e francmason ºi-l va sfãtui sã se fereascã ºi sã nu dea votul candidaþilor ce aparþin lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corporaþiunile biseri-ceºti ºi asociaþiile religioase se va strãdui sã convingã Guvernul ºi Corpurile legiuitoare sã aducã o lege pentru desfiinþarea acestei organizaþii oculte. În caz cã Guvernul nu o va face, Sfântul Sinod se va îngriji sã fie adusã o astfel de lege din iniþiativa parlamentarã.
II. Întreg referatul împreunã cu concluziile se va tipãri în broºurã prin Consiliul Central Bisericesc ºi se va întrebuinþa ca mijloc de propagandã împotriva francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezintã declaraþia fãcutã în faþa Sa, a delegaþilor lojei francmasone naþionale în frunte cu dl. Pangal, prin care aduc la cunoºtinþã cã aceste loji se autodizolvã, spre a nu fi confundate cu Loja Marelui Orient ºi spre a nu se crede cã este împotriva culturii sentimentelor monarhice, naþionale ºi creºtine. El – dl. Pangal – în numele delegaþilor declarã cã toþi membrii lojelor francmasone naþionale sunt buni fii ai bisericii ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfacþie de declaraþia d-lui Pangal ºi a celorlalþi conducãtori ai masoneriei naþionale române, cetitã în ziua de 25 Februarie a.c., în faþa Î.P.S. Patriarh Miron, prin care anunþã cã aceastã organizaþie se autodizolvã. Este prin urmare de sine înþeles cã hotãrârea Sf. Sinod privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au dizolvat ºi prin urmare nu mai existã.
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridicã ºedinþa, prorogând Sf. Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 dimineaþa.

Preºedinte, (ss) Miron
Secretar, (ss) † Galaction Craioveanu
Cronicã internã B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
Desfiinþarea lojei masonice naþionale

Joi seara, la 25 februarie, o delegaþie din partea lojei masoneriei naþionale, în frunte cu dl. Pangal ºi însoþit de câþiva fruntaºi, ingineri ºi ofiþeri superiori, s-au prezentat la Sf. Patriarhie ca sã anunþe oficial pe Înaltul ierarh de actul de autodesfiinþare, pe care l-au hotãrât. Motivele arãtate ºi care au dus la aceastã hotãrâre sunt: îndreptându-se nenumãrate atacuri împotriva acestei loji naþionale, cã ar fi antimonarhicã, antinaþionalã ºi anticreºtinã, ºi vrând sã arate cã înþelege sã fie în serviciul Þãrii ºi Dinastiei, ºi respectuoºi faþã de biserica strãmoºeascã, membrii acestei loji au hotãrât desfiinþarea.
Forma în care aceastã hotãrâre s-a adus la cunoºtinþa Înalt Prea Sfinþiei Sale Patriarhul României meritã sã fie bine lãmuritã.
Cãci, pe lângã Î.P.Sf. Patriarh, a luat parte la acest act mitropolitul greco-catolic Alexandru Niculescu al Blajului ºi arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al Bucureºtilor, semnând toþi trei telegrama adresatã M.S. Regelui, cãruia i se aducea la cunoºtinþã aceastã hotãrâre a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al României, mitropolitul greco-catolic ºi episcopul romano-catolic semnând un act public, este un eveniment îmbucurãtor ºi cumplit de semnificativ, nu atât din punct de vedere religios, ci mai ales naþional.
Dacã din aceastã solemnitate s-ar fi reþinut ca esenþial profilul ei religios, în nici un caz aceste trei semnãturi n-ar fi putut sta împreunã fãrã consecinþe pentru ceilalþi semnatari. Vaticanul ar fi luat mãsuri, cãci pânã acum nu înþelege sã îngãduie nici o conlucrare între catolici ºi ortodocºi pe teren religios.
ªi atunci rãmâne posibilã numai considerarea mai mult ca un act de interes naþional românesc aceastã rãspundere comunã pe care ºi-au ales-o cei trei prelaþi în numele Bisericii lor.
Dacã aceastã solemnitate ar fi avut numai un caracter re-ligios, n-ar fi fost trebuință de înºtiinþarea ªefului Statului. Dar dacã a fost un act mai mult politic, de ce foºtii membri ai lojei s-au adresat ierarhilor acestor biserici? Pentru decor, pentru mai mult zgomot? Sau pentru ca sã afirme cã legãtura între Statul românesc ºi conºtiinþa poporului trebuie sã se facã prin Biserica creºtinã. În alte împrejurãri, prezenþa arhiepiscopului romano-catolic credem cã ar fi fost imposibilã, dar, dupã evenimentele ce se petrec în afarã, vedem cã ºi catolicismul înþelege sã conlucreze cu celelalte biserici împotriva lui antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici sã se gãseascã conlucrând ºi în alte împrejurãri, ca sã înþeleagã lumea cã Hristos este al tuturor. Este îmbucurãtor cã s-a recunoscut prin aceasta Patriarhului ortodox al þãrii un adevãrat primat naþional, fiind o garanþie cã în marile împrejurãri de ordin naþional Patriarhul ortodox poate vorbi în numele celor trei Biserici.
Consecinþele acestei dizolvãri s-au vãzut imediat, pentru cã aceastã lojã, primind sã se autodizolve, a atras atenþia guvernului asupra celorlalte loji din þarã, care nu au crezut cã trebuie sã facã la fel, ºi atunci s-a înþeles cã e o necesitate naþionalã ca sã fie dizolvate de autoritatea publicã. Guvernul, profitând de curentul din opinia publicã împotriva francma-soneriei, a dizolvat toate lojele din þarã, pecetluind localurile ºi arhivele lor. Se aflã ºi un proiect de lege, pregãtit de Sf. Sinod pentru definitiva ºi legala lor închidere. Prin aceasta va fi încoronatã lupta dusã de Sf. Sinod ºi de un mare numãr de teologi ºi scriitori creºtini împotriva francmasoneriei.
Iar Biserica Ortodoxã a contribuit odatã mai mult la liniºtea ºi siguranþa Statului.

uahanamiti · Trimis: 18/07/2012 16:30 Titlul subiectului:

Thanks for the inihsgt. It brings light into the dark!